, acoperăminte, s.n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Var.: acoperemấnt s.n.] – Acoperi + suf. -ământ (după coperământ).
s. 1. v. acoperiș. 2. (BIS.) (înv. și pop.) pocrov, (înv.) pocrovăț, pocroveață. (~ pentru vasele liturgice.)
s. n., pl. acoperămínte
n. 1) Obiect care servește la acoperit. 2) Parte de deasupra a unei clădiri, care o acoperă; acoperiș. /a acoperi + suf. ~ământ
acoperăminte, s.n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Var.: acoperemấnt s.n.] – Din acoperi + suf. -(ă)mânt.