definiția acrii definiție dex

, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. a se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ♢ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru².

vb. 1. a (se) înăcri, a (se) oțeti. (Vinul s-a ~.) 2. v. mura. 3. v. altera.

vb. v. dezgusta, îngrețoșa, plictisi, sătura, scârbi, urî.

vb. (sil. -cri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acrésc, imperf. 3 sg. acreá; conj. prez. 3 sg. și pl. acreáscă

tranz. A face să se acrească. / Din acru

intranz. 1) A deveni acru. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietățile pozitive sub influența agenților exteriori; a se strica; a se descompune; a se altera. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. [Sil. a-cri] /Din acru

acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ♢ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se plictisi, a se sătura de ceva. – Din acru².

, acrii, adj. (Rar) Cam acru²; acrișor; acruț. – Acru² + suf. -iu.

adj. m.(sil. -criu), f. acríe; pl. m. și f. acríi

Care este cam acru; acrișor; mistreț. [Sil. a-criu] /acru + suf. ~iu

acrii, adj. Cam acru; acrișor. – Din acru² + suf. -iu.

, acri, s.m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m²). – Din fr. acre.

, acri, -e, adj. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

adj. v. morocănos, posac, răutăcios, ursuz.

adj. 1. acrit. 2. v. bătut. 3. v. murat. 4. v. alterat.

≠ dulce

adj. m. (sil. -cru), pl. ácri; f. sg. ácră, pl. ácre

(unitate de măsură) s. m. (sil. -cru), art. ácrul; pl. ácri, art. ácrii

1) (despre alimente, substanțe) Care are gustul caracteristic oțetului, borșului, lămâii, murăturilor. Lapte ~. 2) și adverbial fig. (despre persoane) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; amărât; mâhnit; posomorât; ursuz; posac; morocănos. /<lat. acrus

m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acre

adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oțet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Pușcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s.f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrișor); acrime, s.f. (acreală); acriș, s.n. (zer înăcrit); acritură, s.f. (murătură); acriu, adj. (acrișor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura).

acri, -e, adj. 1. Care are (sau a căpătat) gustul caracteristic al oțetului, al lămâii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii, al borșului etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

acri, s.m. Unitate de măsură de suprafață egală cu 4067 de metri pătrați (sau, în anumite țări, cu valori variabile). – Fr. acre.

s.m. Unitate de măsură egală cu 4046,856 m², folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [Pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat.t. acrum < germ. Acker].

(gust) (a-cru) s. n., art. ácrul

s. m. unitate de măsură a suprafețelor agricole (4046,86 m²), în țările anglo-saxone. (< fr., engl. acre)

(ceva / cineva) expr. a se plictisi de (ceva / cineva), a se sătura de (ceva / cineva)

s. f. + adj.

s. v. alaun.

s. f. (sil. -tră)

s. v. alaun.