s.f. Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a unei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. – Din fr. acculturation.
s. f. (sil. -ți-e), art. aculturáția (sil. -ți-a), g.-d. art. aculturáției; pl. aculturáții
f. Totalitate a transformărilor culturale pe care le suferă un grup social în contact cu altul mai mare. /< engl. acculturation, germ. Akkulturation
s.f. Ansamblul transformărilor care au loc într-un grup social (privind felul de a munci și gândi, de a se comporta și judeca etc.) ca urmare a unui contact permanent cu un alt grup social mai mare. [Gen. -iei. / < engl. acculturation].