definiția acuzatii definiție dex

, acuzați, -te, s.m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție; inculpat, pârât. – V. acuza.

s., adj. v. inculpat.

s. m., pl. acuzáți

m. și f. Persoană care este acuzată de infracțiune și este parte într-un proces penal; inculpat. A ancheta un ~. /v. a acuza

acuzați, -te, s.m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție. – V. acuza.

s.m. și f. Cel învinuit de un furt, un omor etc.; (spec.) cel împotriva căruia s-a introdus o acțiune în justiție; pârât, inculpat. [< acuza].

s. m. f. inculpat. (< acuza)

, acuzații, s.f. Acuzare, învinuire, învinovățire. – Din fr. accusation, lat. accusatio.

s. 1. acuzare, învinovățire, învinuire, (livr.) acuză, culpabilizare, incriminare, incriminație, (pop.) pâră, (înv.) pârâtură, pricină, prihană. (O ~ neîntemeiată.) 2. (JUR.) inculpare, (livr.) incriminare, incriminație (Punere sub ~).

s. f. (sil. -ți-e), art. acuzáția (sil. -ți-a), g.-d. art. acuzáției; pl. acuzáții, art. acuzáțiile (sil. -ți-i-)

acuzații, s.f. Acuzare, învinuire. – Fr. accusation (lat. lit. accusatio, -onis).

s.f. Acuzare, învinuire, învinovățire. [Gen. -iei, var. acuzațiune s.f. / cf. fr. accusation, lat. accusatio].

s. f. acuzare. (< fr. accusation, lat. accusatio)