, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. – Din adăpost.
vb. 1. v. găzdui. 2. (pop.) a se sălășlui, (reg.) a se scuti. (S-a ~ de ploaie într-o colibă.)
vb. (sil. -pos-ti), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostésc, imperf. 3 sg. adăposteá; conj. prez. 3 sg. și pl. adăposteáscă
intranz. A-și găsi adăpost; a se aciua; a se oploși; a se pripăși. /Din adăpost
adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit. – Din adăpost.
s.f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei. – V. adăposti.
s. f., g.-d. art. adăpostírii; pl. adăpostíri
s.f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei; adăpost.