definiția adecvati definiție dex

, adecvez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din adecvat (derivat regresiv).

, adecvez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din adecvat (derivat regresiv) – adecváre s.f.

vb. v. adapta.

vb., ind. prez. 1 sg. adecvéz, 3 sg. adecveáză

vb. I refl. (Rar) A fi adecvat; a se conforma, a se potrivi, a se adapta. [< adecvat].

vb. tr., refl. a face să devină, a fi adecvat; a (se) conforma. (< adecvat)

, adecvați, -te, adj. Potrivit, corespunzător, nimerit. ♦ (Fil.; despre idei, cunoștințe etc.} Care corespunde fidel obiectului. [Var.: adecuát, -ă, adj.] – Din fr. adéquat, lat. adaequatus.

adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adv. v. recomandabil. 3. adj. v. propriu. 4. adj. v. bine venit.

≠ inadecvat, neadecvat, nepotrivit

adj. m., pl. adecváți; f. sg. adecvátă, pl. adecváte

Care corespunde situației, scopului; potrivit; corespunzător. Cuvinte ~te. /<lat. adaequatus, fr. adéquat

adecvați, -te, adj. Potrivit, corespunzător, nimerit. [Var.: adecuát, -ă, adj.] – Fr. adéquat (lat. lit. adaequatus).

adj. 1. Potrivit, corespunzător, nimerit. 2. (Fil.) Conform, identic. ♢ Cunoaștere adecvată = cunoaștere care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen. [Var. adecuat, -ă adj. / cf. fr. adéquat, germ. adäquat].

adj. 1. potrivit, corespunzător. 2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen. (< fr. adéquat, lat. adaequatus)