, adevărați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ♢ Loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; în opoziție cu greșit) Drept, just, corect. 4. Sincer, neprefăcut. – V. adevăra.
adj., adv. 1. adj. aievea, autentic, cert, incontestabil, neîndoielnic, neîndoios, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adv. (interogativ) cert, serios, sigur. (- Așa s-au întâmplat lucrurile! – ~ ?) 3. adj. corect, drept, exact, just. (Concluzii ~.) 4. adv. drept, just. (A vorbit ~.) 5. adj. autentic, curat, neaoș, veritabil, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, țăran ~ .) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. autentic, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~; bea o cafea ~.)
≠ eronat, fals, falsificat, închipuit, născocit, neadevărat
adv. În conformitate cu adevărul; just. /Din adevăr
1) Care este în concordanță cu adevărul și cu realitatea; drept; just. Știre ~tă. 2) Care este veritabil, nefalsificat. Iscălitură ~tă. ♢ Cu ~ într-adevăr; drept. 3) (despre persoane) Care acționează în conformitate cu adevărul; drept. Prieten ~. Om ~. /Din adevăr
adevărați, -te, adj. 1. (În opoziție cu mincinos; adesea adverbial) Conform cu adevărul. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, real. ♢ Loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr. ♦ Autentic, original, nefalsificat. ♦ Netăgăduit. 3. (În opoziție cu inexact; adesea adverbial) Just, corect, drept. – V. adevăra.
adevărați, -te adj. (adol.) care are calitatea originală; de calitate superioară