, adiacenți, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de alta a laturii comune. 2. Care se înrudește, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.
Care este alăturat prin natura lui; legat prin ceva comun; contiguu. Noțiuni ~te. ♢ Unghiuri ~te unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Sil. -dia-] /<fr. adjacen, lat. adjacens, ~ntis
adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ♢ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis).
adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ♢ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună și același vârf. [Pron. di-a-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente].
adj. alăturat, învecinat, continuu. o (mat.) unghiuri ĕ = unghiuri care au același vârf și o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente)
s. f., g.-d. art. adiacénței
s. f. 1. alăturare, vecinătate. 2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente. (< it. adiacenza)