, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.
tranz. (bunuri) A atribui persoanei care în cadrul unei licitații oferă o sumă mai mare. /<lat. adjudicare
vb. – A atribui un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. Pe baza lui a judeca, întocmai ca fr. adjuger sau lat. adjudicare. – Der. adjudecar, s.m. (persoană căreia i se adjudecă un bun); adjudecație, s.f. (adjudecare).
vb. I tr. A da, a atribui (un bun, o lucrare etc.) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații sau al unei concurențe. ♦ Refl. (rar) A-și atribui, a apuca, a-și lua ceva. [< lat. adiudicare, cf. fr. adjuger, după judeca].
, adjudecații, s.f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc., la o licitație publică. – Din fr. adjudecation, lat. adjudicatio.
s. f. (sil. -ți-e), art. adjudecáția (sil. -ți-a), g.-d. art. adjudecáției; pl. adjudecáții, art. adjudecáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc. la o licitație publică. [Gen. -iei, var. adjudecațiune s.f. / cf. lat. adiudicatio, fr. adjudication].
s. f. adjudecare. (< fr. adjudication, lat. adiudicatio)