s. f., g.-d. art. administratoárei; pl. administratoáre
s. f., g.-d. art. administratoárei; pl. administratoáre
, administratori, -oare, s.m. și f. Persoană care administrează, care conduce o administrație sau un serviciu de administrație. ♦ Persoană care conduce un serviciu în administrația statului. – Din fr. administrateur, lat. administrator.
s. 1. intendent, (înv. și reg.) șpan, (înv.) epistat, ispravnic, provizor, (înv., în Transilv.) șofariu. (~ al unei case.) 2. vechil, (înv.) epistat, ispravnic, logofăt, pristav, vătaf. (~ al unei moșii.)
s. m., pl. administratóri
m. Conducător al unui serviciu de administrație. /<fr. administrateur, lat. administrator
administratori, -oare, s.m. și f. Persoană care administrează, care conduce o administrație sau un serviciu de administrație. ♢ Administrator delegat = persoană împuternicită de consiliul de administrație al unei societăți capitaliste să conducă societatea. ♦ Persoană pricepută în conducerea și în organizarea unei activități. – Fr. administrateur (lat. lit. administrator, -oris).
s.m. și f. Conducător al unui serviciu de administrație. ♢ Administrator delegat = persoană împuternicită de consiliul de administrație al unei societăți să conducă societatea. ♦ (Rar) Om care se pricepe la organizarea și conducerea unei acțiuni. [Cf. fr. administrateur, lat. administrator].
s. m. f. conducător al unui serviciu de administrație; intendent. o ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administrație al unei societăți să conducă societatea. (< fr. administrateur, lat. administrator)