, admitanțe, s.f. Nume dat fenomenului invers impedanței și definit ca mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit și valoarea efectivă a tensiunii de alimentare. – Din fr. admittance.
s. f., g.-d. art. admitánței; pl. admitánțe
s.f. (Electr.) Mărime egală cu inversul impedanței unui circuit. [< fr. admittance].
s. f. mărime inversă impedanței unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. admittance)