, adolescenți, -te, s.m. și f. Persoană care este la vârsta adolescenței. – Din fr. adolescent, lat. adolescens, -ntis.
s. m. (sil. -les-cent), pl. adolescénți
m. Persoană ajunsă la vârsta adolescenței. /<fr. adolescent, lat. adolescens, ~ntis
, adolescenți, -te, s.m. și f. Persoană ajunsă la vârsta dintre copilărie și tinerețe. – Fr. adolescent (lat. lit. adolescens, -ntis).
s.m. și f. Om ajuns la adolescență. [Pron. -scent. / < fr. adolescent, cf. it. adolescente, lat. adolescens].
s. m. f. om ajuns la adolescență. (< fr. adolescent, lat. adolescens)
s. f., pl. adolescénte
s.f. Perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia.
s. f., g.-d. art. adolescénței
f. Vârstă de trecere de la copilărie la tinerețe (în general, între 14 și 17 ani). [G.-D. adolescenței] /<fr. adolescence, lat. adolescentia
s.f. Vârsta de tranziție dintre copilărie și tinerețe. – Fr. adolescence (lat. lit. adolescentia).
s.f. Perioadă în viața unui om cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă. [Cf. fr. adolescence, it. adolescenza, lat. adolescentia].