definiția adonis definiție dex

s.m. invar. Nume care se dă (după un personaj legendar din antichitate) unui tânăr foarte frumos. – Din fr. adonis.

s. m.

m. iron. Tânăr de o frumusețe rară. /Din Adonis n. pr.

s.m. invar. (Adesea ir.) Nume care se dă (după un personaj legendar din antichitate) unui tânăr foarte frumos. – Gr. Adonis (lat. lit. Adonis, -idis).

s.m. Nume dat unui tânăr foarte frumos. [Cf. Adonis – zeu al tinereții și al frumuseții bărbătești la greci].

(tânăr frumos, fluture) s.m., pl. adóniși

(zeu) s. propriu m.

s. m. (fam.) bărbat tânăr foarte frumos. (< fr. adonis)

1. Divinitate feniciană a vegetației, al cărei cult a fost introdus în lumea greco-romană. Mitul morții și al renașterii sale este simbolul vegetației care moare și reînvie în fiecare an. Iubit de Afrodita. 2. Mic asteroid (diam. sub 2 km.) care se poate apropia destul de mult de Pămînt (pînă la cîteva milioane de kilometri); a fost descoperit în 1936 de către astronomul belgian E. Delporte.

s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-câinesc, iarba-cocoșului.

(bot.) s. m., pl. cocoșéi-de-câmp

s. (BOT.) 1. (Adonis vernalis) (reg.) cocoșel, scânteiță, spânț, dediței-galbeni (pl.). 2. (Adonis autumnalis) (reg.) cocoșel. 3. (Adonis flammea) (reg.) cocoșel.