s.f. Adorare. – Din fr. adoration, lat. adoratio.
s. 1. cult, idolatrie, venerație. (Simte pentru ea o adevărată ~.) 2. adorare, extaz, extaziere. (Stare de ~.)
f. 1) v. A ADORA. 2) Iubire nemărginită. 3) Manifestare a încântării și a respectului. [G.-D. adorației; Sil. -ți-e] /<fr. adoration, lat. adoratio, ~onis
s.f. Dragoste, iubire nemărginită. ♦ Cult, venerație pentru o divinitate; adorare. [Gen. -iei, var. adorațiune s.f. / Cf. fr. adoration, it. adorazione, lat. adoratio].
s. f. iubire, admirație nemărginită. ♢ divinizare, venerație. (< fr. adoration, lat. adoratio)