s. f., g.-d. art. adoratoárei; pl. adoratoáre
s. f., g.-d. art. adoratoárei; pl. adoratoáre
, adoratori, -oare, s.m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Din fr. adorateur, lat. adorator.
s. (înv.) slăvitor, suspinător. (În jurul ei roiau ~ii.)
s. m., pl. adoratóri
m. și f. Persoană care adoră (pe cineva sau ceva). /<fr. adorateur, lat. adorator
, adoratori, -oare, s.m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Fr. adorateur (lat. lit. adorator).
s.m. și f. Cel care adoră pe cineva sau ceva. [Cf. fr. adorateur, it. adoratore, lat. adorator].