, aducții, s.f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiúne s.f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.
s. f. (sil. -ți-e), art. adúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. adúcției; pl. adúcții, art. adúcțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) tehn. Construcție hidrotehnică pentru conducerea unui fluid de la locul de colectare până la punctul de folosire. ~ de apă potabilă. 2) anat. Mișcare a unui mușchi aductor. [G.-D. aducției; Sil. -ți-e] /<fr. adduction, lat. aductio, ~onis
, aducții, s.f. (Tehn.) Aducere, transport. ♢ Aducție de apă = apeduct. [Var.: aducțiúne s.f.] – Fr. adduction (lat. lit. adductio, -onis).
s.f. 1. Transportare, aducere, transport; acțiunea de a îndrepta apele către un anumit loc. ♢ Aducție de apă = apeduct. 2. Acțiunea mușchilor aductori. [Var. aducțiune s.f. / cf. fr. adduction, it. adduzione].
(-ți-e/-ți-u-) s. f., art. adúcția (-ți-a)/aducțiúnea, g.-d. art. adúcției/aducțiúnii; pl. adúcții/aducțiúni, art. adúcțiile (-ți-i-)/aducțiúnile
s. f. 1. mișcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului. 2. dirijare a apelor către locul de distribuire. (< fr. adduction, lat. adductio)