, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser.
, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser. – adverbializáre s.f.; adverbializát, -ă, adj.
vb. (sil. -bi-a-li-), ind. prez. 1 sg. adverbializéz, 3 sg. și pl. adverbializeáză
tranz. A face să se adverbializeze. /<fr. adverbialiser
intranz. A transforma în adverb. /<fr. adverbialiser
vb. I tr. A da unui cuvânt sau unei construcții funcție de adverb. [< fr. adverbialiser].
(a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 adverbializeáză
vb. tr., refl. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb. (<fr. adverbialiser)