s.m. și f. v. avocat.
s.m. – Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică. – Var. avocat. Mr. avucat. < Lat. advocatus (sec. XIX). Contactul cu fr. avocat, it. avocato, a dat varianta fără d (și der. săi). Forma mr. provine direct din it. – Der. advocățesc, adj.; advocăție, s.f. (avocatură); advocățime, s.f. (adunare de advocați); advocatură, s.f.
s.m. și f. v. avocat.