, aerodromuri, s.n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor. [Pl. și: aerodroame – Pr.: a-e-] – Din fr. aérodroame.
, aerodromuri, s.n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor. [Pl. și: aerodroame – Pr.: a-e-] – Din fr. aérodroame.
s. n. (sil. -drom), pl. aerodrómuri
s. n. (sil. -drom), pl. aerodrómuri
n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor. [Sil. a-e-ro-drom] /<fr. aérodrome
n. Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor. [Sil. a-e-ro-drom] /<fr. aérodrome
, aerodromuri, s.n. Teren neted, special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor. [Pl. și: aerodroame] – Fr. aérodrome (< gr.).
, aerodromuri, s.n. Teren neted, special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor. [Pl. și: aerodroame] – Fr. aérodrome (< gr.).
s.n. Teren special amenajat care permite decolarea și aterizarea avioanelor. V. aeroport. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. aérodrome, cf. gr. aer – aer, dromos – drum].
s.n. Teren special amenajat care permite decolarea și aterizarea avioanelor. V. aeroport. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. aérodrome, cf. gr. aer – aer, dromos – drum].
s. n. teren special amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor. (< fr. aérodrome)
s. n. teren special amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor. (< fr. aérodrome)