s.f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului1 și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérométrie.
s. f. (sil. -tri-), art. aerometría, g.-d. aerometríi, art. aerometríei
f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților fizice ale aerului și măsoară efectele lui mecanice. /<fr. aérométrie
s.f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale gazelor. – Fr. aérométrie.
s.f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului și măsoară efectele lui mecanice. [Gen. -iei. / < fr. aérométrie, cf. gr. aer – aer, metron – măsură].