definiția afanare definiție dex

, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.

vb. (rar) a (se) înfoia. (Pământul se ~.)

≠ a bătători, a bate

(a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afânéz, 3 sg. și pl. afâneáză

tranz. (sol, materiale granulare etc.) A face mai puțin compact; a înfoia. /<lat. affenare

, afânez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. – Lat. *affenare.

afânez v.t. a bate, a lovi

, afânări, s.f. Acțiunea de a afâna. ♢ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor. – V. afâna.

s. f., g.-d. art. afânării; pl. afânări

, afânări, s.f. Acțiunea de a afâna.

vb. – A face ca un material solid să fie mai puțin compact sau mai moale. Lat. *affēnāre, de la fēnum „fîn”; este operația care se face de obicei cu fînul ca să se usuce, cf. *fēnāre › v. fr. fener, fr. faner. DAR îl derivă direct de la fîn.