expr. (iron.) a fi prost.
adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior. ♢ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ♢ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti și... ♢ Expr. A da afară = a scoate (cu forța) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobișnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad foras.
adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis; dincolo de anumite limite; în exterior. ♢ ~ de cu excepția. A da ~ a) a exclude; a elimina; b) a concedia dintr-un post. Din cale-~ peste măsură; neobișnuit de... /<lat. ad foras
adv. 1. Dincolo de limitele unui spațiu închis, în exterior. 2. Cu excepția, (în) afară de. – Mr. afoară, megl. nafară, istr. (a)fǫrę. Lat. ād fŏras (Pușcariu 33; Candrea-Dens., 550; REW 265; DAR); cf. v .it. affuori (it. fuori, fuora), v. fr. afors (fr. hors), v. sp. afuera (sp. fuera), v. port. afora (port. fora). Sensul 2, condiționat de prep. de, este de asemenea romanic, cf. it. fuor di, fr. en dehors de, sp. fuera de.
adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis; în exterior. ♢ Afară de aceasta = pe lângă aceasta, în plus. ♢ Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte. ♢ Loc. conj. (Pleonastic) Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ♢ Loc. prep. Afară de... = cu excepția..., fără a mai socoti și... ♢ Expr. A da afară = a scoate cu forța; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. (Reg.) A-și ieși afară din răbuș = a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad-foras.
adv. 1. (deț.) în lumea liberă, libertate 2. în străinătate 3. (în perioada comunistă) în Occident, dincolo de Cortina de Fier 4. (în sport – d. un joc) (disputat) în deplasare, pe terenul echipei adverse
(fam.) loc. conj.
loc. prep.