, afinișuri, s.n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.
s. afinet. (Un ~ la marginea pădurii.)
s. n., pl. afiníșuri
n. Pădurice, desiș de afini. /afin + suf. ~iș
, afinișuri, s.n. Loc acoperit cu afini. – Din afin1 + suf. -iș.