definiția afonă definiție dex

, afoni, -e, adj., s.m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone.

adj. v. surd.

adj. m., s. m., pl. afóni; f. sg. afónă, pl. afóne

și substantival . Care cântă fals; care nu are voce (sau auz muzical). 2) Care nu are sonoritate. ♢ Consonantă ~ă consonantă surdă. /<fr. aphone

, afoni, -e, adj. (Despre oameni) Bolnav de afonie. ♦ Care nu poate cânta corect, care n-are voce. ♢ Consoană afonă = consoană surdă. – Fr. aphone (< gr.).

adj. 1. Care și-a pierdut vocea. ♦ Care cântă fals, care n-are voce sau simț muzical. 2. Consoană afonă = Consoană care se articulează fără vibrarea coardelor vocale; consoană surdă. [< fr. aphone, cf. gr. aphonos < a – fără, phone – voce].

adj. 1. (și s. m. f.) care suferă de afonie. ♢ care n-are voce sau simț muzical. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță fără vibrarea coardelor vocale, surdă. (< fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)