s.f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie.
f. 1) Pierdere patologică a vocii. 2) Lipsă a sonorității. /<fr aphonie
s.f. 1. Pierdere patologică a glasului. 2. (Fig.) Răgușeală. [< fr. aphonie, cf. gr. aphonia].
s. f. 1. pierdere patologică a vocii. 2. (fig.) răgușeală. (< fr. aphonie)