, africate, adj., s.f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr. [consonne] affriquée, germ. Affrikate.
, africate, adj., s.f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr. [consonne] affriquée, germ. Affrikate.
s., adj. (FON.) semioclusivă. (Consoană ~.)
s., adj. (FON.) semioclusivă. (Consoană ~.)
, africate, adj. f. (În expr.) Consoană africată (și substantivat) = consoană cu caracter mixt, care începe ca o ocluzivă și se termină ca o fricativă. – Fr. affriquée (germ. Affrikata).
(despre sunete) Care începe cu o ocluziune și se termină cu o fricțiune. /<fr. affriqué, lat. affricatus
adj. (Fon.; despre sunete) Care se pronunță începând cu o ocluziune și terminându-se cu un sunet fricativ. ♢ Consoană africată (și s.f.) = consoană care începe cu o ocluziune și se termină ca o fricativă fără să-și schimbe punctul de articulație. [Cf. fr. afriqué, lat. affricatus].
adj., s. f. (consoană) care se pronunță prin închiderea și deschiderea treptată a organului fonator, urmate de o constricție a acestuia. (< fr. affriqué)