aghiázmă (-iézme),
s.f. –
Apă sfințită. – Var.
aiazmă. – Mr.
agiazma, megl.
ghiazmá. Mgr. ἀγίασμα, cf.
alb.
ajazmë, tc.
aiazma, bg.
agiazma. – Der.
aghezmui, vb. (a
stropi cu aghiazmă; fam. a cîrpi, a
pălmui);
aghiazmatar, s.n. (
vas în care se ține aghiazma), din gr. ἀγιασματάριον. Cf.
izmă.