, aglomerați, -te, adj., s.n. 1. Adj. Îngrămădit, înghesuit. ♦ (Despre un loc, un spațiu) Plin de oameni, de vehicule etc.; suprapopulat, ticsit. 2. Adj., s.n. (Material) obținut prin aglomerare. 3. S.n. Rocă formată prin acumularea de materiale provenite din explozii vulcanice. – V. aglomera.
adj. suprapopulat, ticsit. (Loc, teritoriu ~.)
s. n. (sil. -glo-), pl. aglomeráte
n. Rocă formată prin acumularea de materiale provenite din explozii vulcanice. /v. a aglomera
adj. Îngrămădit, înghesuit. ♦ Suprapopulat. // s.n. Îngrămădire de materiale vulcanice. ♦ Produse obținute prin aglomerarea minereurilor. [< aglomera].
s. n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte. ♢ îngrămădire de materiale vulcanice. ♢ produs obținut prin aglomerarea minereurilor. (< germ. Agglo- merat)
, aglomerații, s.f. Îngrămădire de oameni; îmbulzeală, înghesuială, aglomerare. ♦ Așezare omenească. – Din fr. agglomération.
s. 1. afluență, aflux, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală, (pop.) valmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (Era o ~ de nedescris.) 2. v. localitate.
s. f. (sil. -glo-, -ți-e), art. aglomeráția (sil. -ți-a), g.-d. art. aglomeráției; pl. aglomeráții, art. aglomeráțiile (sil. -ți-i-)
f. Îngrămădire mare de oameni. [G.-D. aglomerației] /<fr. agglomération
s.f. Îngrămădire de oameni, îmbulzeală. ♦ Așezare omenească. [Gen. -iei, var. aglomerațiune s.f. / cf. fr. agglomération, it. agglomerazione].
s. f. 1. îmbulzeală. 2. așezare omenească. (< fr. agglomération)