s.f. Pierdere sau tulburare a funcțiilor intelectuale de recunoaștere a celor văzute, auzite, pipăite. – Din fr. agnosie.
f. Tulburare manifestată prin pierderea capacității de recunoaștere a celor văzute, auzite, pipăite. /<fr. agnosie
s.f. 1. (Med.) Tulburare manifestată prin pierderea capacității de a recunoaște obiectele, persoanele etc. 2. (În filozofia lui Socrate) Mărturisire a neștiinței conștiente. [Gen. -iei. / < fr. agnosie, cf. gr. a – fără, gnosis – cunoaștere].
s. f. 1. (la Socrate) mărturisire a neștiinței. 2. tulburare manifestată prin pierderea capacității de a recunoaște obiectele, persoanele etc. (< fr. agnosie)