s.f. Știință agricolă care se ocupă cu studiul solului ca rezultat al acțiunii factorilor naturali și cu influiența pe care o are solul asupra plantelor; vechea denumire a agrotehnicii. – Din fr. agrologie.
f. Știință care se ocupă cu studiul structurii solului și cu influența acestuia asupra plantelor. /<fr. agrologie
s.f. Disciplină care studiază factorii de vegetație și mijloacele tehnice pentru influențarea lor. [Gen. -iei. / cf. fr. agrologie < gr. agros – câmp, logos – studiu].
s. f. agrotehnică (II). (< fr. agrologie)