definiția agrozootehnica definiție dex

, agrozootehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. [Pr.: -zo-o] – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).

, agrozootehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. [Pr.: -zo-o] – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).

adj. (sil. -gro-zo-o-) → tehnic

adj. (sil. -gro-zo-o-) → tehnic

Care ține de agrozootehnică; propriu agrozootehnicii [Sil. -gro-zo-o-] /agro- + zootehnic

Care ține de agrozootehnică; propriu agrozootehnicii [Sil. -gro-zo-o-] /agro- + zootehnic

adj. Referitor la agrozootehnică. [Cf. rus. agrozootehniceskii].

adj. Referitor la agrozootehnică. [Cf. rus. agrozootehniceskii].

I. adj. referitor la agrozootehnică. II. s. f. agrozootehnie. (după rus. agrozootehniceskii, /II/ agrozootehnika)

s. v. agrozootehnie.

s. f. (sil. -gro-zo-o-), g.-d. art. agrozootéhnicii

f. v. AGROZOOTEHNIE. /agro- + zootehnică

s.f. Tehnica îmbunătățirii și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere; agrozootehnie. [< rus. agrozootehnika, cf. gr. agros – ogor, zoon – animal, techne – artă].