, alămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a sufla un obiect cu un strat de alamă (1). – Din alamă.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alămésc, imperf. 3 sg. alămeá; conj. prez. 3 sg. și pl. alămeáscă
tranz. (obiecte) A acoperi cu un strat de alamă. /Din alama
, alămii, adj. De culoarea alamei (1). – Alamă + suf. -iu.
adj. m., f. alămíe; pl. m. și f. alămíi