, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A3 + lapte (după fr. allaiter).
vb. (înv. și reg.) a apleca, (prin Transilv.) a băia. (Mama își ~ pruncul.)
≠ a înțărca
vb., ind. prez. 1 sg. alăptéz, 3 sg. și pl. alăpteáză
tranz. (nou-născuți) A face să sugă lapte din mamelă; a hrăni cu piept. /a + lapte
vb. – A hrăni cu laptele propriu, a da să sugă. – Mr. alăptez. Formație neol., cel puțin în rom., pe baza fr. allaiter (cf. REW 143). Nu este atestat uzul său pop.