definiția alarma definiție dex

, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.

vb. v. îngrijora.

≠ a (se) calma, a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli

vb., ind. prez. 1 sg. alarméz, 3 sg. și pl. alarmeáză

tranz. 1) A face să se alarmeze; a alerta. 2) A pune în stare de alarmă; a da alarma. /<fr. alarmer

intranz. A fi cuprins de alarmă; a se neliniști; a se alerta. /<fr. alarmer

vb. I. 1. refl., tr. A (se) neliniști. ♦ A (se) înfricoșa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr. alarmer].

vb. I. tr., refl. a (se) înfricoșa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). (< fr. alarmer)

, alarme, s.f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. 2. Neliniște, teamă, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Din fr. alarme.

s. (livr.) alertă, (înv.) larmă. (Stare de ~.)

s. f., g.-d. art. alármei; pl. alárme

f. 1) Semnal prin care se anunță apropierea unui pericol iminent; alertă. A da (sau a suna) ~a. 2) Sentiment de neliniște, de îngrijorare la apropierea unei primejdii. [G.-D. alarmei] /<fr. alarme

s.f. 1. Anunțare a unei primejdii, a unei nenorociri iminente etc.; mijlocul prin care se face anunțarea acestei primejdii. ♦ Semnal, chemare pentru a lua armele. 2. Neliniște; spaimă. [< fr. alarme < it. all'arme – la arme].

s. f. 1. anunțare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente. ♢ semnal, chemare pentru a lua armele. 2. (fig.) neliniște, teamă; alertă. (< fr. alarme)