s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.
s. f., art. albăstreáua, g.-d. art. albăstrélei; pl. albăstréle
, albăstrei, -ele, adj., s.f. 1. Adj. Diminutiv a lui albastru. 2. S.f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.
, albăstrei, -ele, adj., s.f. 1. Adj. Diminutiv a lui albastru. 2. S.f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.
, albăstrei, -ele, adj., s.f. 1. Adj. Diminutiv a lui albastru. 2. S.f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.
adj. m., pl. albăstréi; f. sg. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle
adj. m., pl. albăstréi; f. sg. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle
adj. m., pl. albăstréi; f. sg. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle