, adj. Albăstriu. – Albastru + suf. -ui.
adj. albăstriu, (rar) safiriu, (reg.) mieriu, mieru, (Mold.) siniliu. (Șal, cer ~.)
adj. m., f. albăstrúie; pl. m. și f. albăstrúi
s.m. invar. (iron.) lucrător al Securității, al poliției politice comuniste