, albinari, s.m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar.
s. v. apicultor.
s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.
s. m., pl. albinári
m. Persoană care se ocupă cu albinăritul; prisăcar; stupar; apicultor. /albină + suf. ~ar
albinari s.m. muncitor
albinări, s. f. v. albina. – [DLRM]
, albinării, s.f. (Rar) Stupină (1). – Albină + suf. -ărie.
s. 1. v. prisacă. 2. v. apicultură.
s. f., art. albinăría, g.-d. art. albinăríei; pl. albinăríi, art. albinăríile