, albioare, s.f. Albiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Albie + suf. -ioară.
s. albiuță, copăiță, covățică, (pop.) covățea. (~ de frământat aluatul.)
(albiuță) s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. albioárei; pl. albioáre
, albiori, -oare, adj. Albișor. [Pr.: -bi-or] – Alb + suf. -ior.
adj. m. (sil. -bi-or), pl. albióri; f. sg. albioáră, pl. albioáre