, albume, s.n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate sau în care se schițează desene. 2. Colecție de fotografii, de ilustrații, de schițe etc., reunite, într-un volum, după o temă unitară. Album de artă. [Pl. și: albumuri] – Din fr., lat. album.
, albume, s.n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate sau în care se schițează desene. 2. Colecție de fotografii, de ilustrații, de schițe etc., reunite, într-un volum, după o temă unitară. Album de artă. [Pl. și: albumuri] – Din fr., lat. album.
n. Caiet cartonat în care se păstrează fotografii, timbre sau se scriu versuri, citate. /<fr., lat. album
n. Caiet cartonat în care se păstrează fotografii, timbre sau se scriu versuri, citate. /<fr., lat. album
s.n. 1. Caiet sau volum special legat, în care se păstrează fotografii, vederi etc. sau unde sunt adunate o serie de fotografii, desene, mărci etc. după o anumită temă. V. catalog. ♦ Listă de nume. 2. Caiet în care se scriu versuri (originale), maxime etc. [Pl. -me, -muri. / < fr. album, cf. lat. album – alb].
s.n. 1. Caiet sau volum special legat, în care se păstrează fotografii, vederi etc. sau unde sunt adunate o serie de fotografii, desene, mărci etc. după o anumită temă. V. catalog. ♦ Listă de nume. 2. Caiet în care se scriu versuri (originale), maxime etc. [Pl. -me, -muri. / < fr. album, cf. lat. album – alb].
s. n. 1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ♢ caiet în care se scriu versuri, maxime. 2. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc. 3. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc. (< fr., lat. album)
s. n. 1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ♢ caiet în care se scriu versuri, maxime. 2. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc. 3. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc. (< fr., lat. album)
albume s.n. 1. (intl.) antecedente penale, cazier judiciar 2. (muz.) disc de vinilin de format mare
albume s.n. 1. (intl.) antecedente penale, cazier judiciar 2. (muz.) disc de vinilin de format mare
(rar) lobode, s.f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee anuale, dintre care una, cu frunzele comestibile, este cultivată (Atriplex hortensis). ♢ Expr. (Pop.) A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin lobodă = a umbla fără grijă (dându-și importanță). – Din sl. loboda.
(rar) lobode, s.f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee anuale, dintre care una, cu frunzele comestibile, este cultivată (Atriplex hortensis). ♢ Expr. (Pop.) A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin lobodă = a umbla fără grijă (dându-și importanță). – Din sl. loboda.
s. (BOT.) 1. (Atriplex hortensis) (reg.) știr. 2. (Chenopodium album) (reg.) piciorul-caprei.
s. (BOT.) 1. (Atriplex hortensis) (reg.) știr. 2. (Chenopodium album) (reg.) piciorul-caprei.
f. 1) Plantă erbacee care crește pe marginea drumurilor și în semănături. ♢ A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin ~ a umbla îngâmfat și fără griji, crezându-se persoană importantă. 2) Plantă erbacee cu frunze de culoare galbenă sau roșie, comestibile. /<sl. loboda
f. 1) Plantă erbacee care crește pe marginea drumurilor și în semănături. ♢ A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin ~ a umbla îngâmfat și fără griji, crezându-se persoană importantă. 2) Plantă erbacee cu frunze de culoare galbenă sau roșie, comestibile. /<sl. loboda
urzici, s.f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație (Urtica); plantă din acest gen. ♢ Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).
urzici, s.f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație (Urtica); plantă din acest gen. ♢ Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).
s. (BOT.) urzică chinezească (Bochmeria nivea) = ramie; urzică mică (Urtica urens) = (reg.) oieșea, urzicea, urzică crăiască, urzică iute; urzică moartă = a) (Lamium purpureum) sugel, (reg.) țigancă; b) (Lamium album) sugel alb, (reg.) fata-mâței, urzică albă, urzică creață.
s. (BOT.) urzică chinezească (Bochmeria nivea) = ramie; urzică mică (Urtica urens) = (reg.) oieșea, urzicea, urzică crăiască, urzică iute; urzică moartă = a) (Lamium purpureum) sugel, (reg.) țigancă; b) (Lamium album) sugel alb, (reg.) fata-mâței, urzică albă, urzică creață.
f. 1) Plantă cu tulpina erectă, având frunze opuse, inegal dințate, acoperite (ca și tulpina) de peri urticanți, folosită în industria textilă, în medicină și ca aliment. ♢ ~-moartă plantă erbacee asemănătoare cu urzica, dar cu peri neurticanți și cu flori albe sau roșii-purpurii. 2) Țesătură pentru saci, confecționată din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica
f. 1) Plantă cu tulpina erectă, având frunze opuse, inegal dințate, acoperite (ca și tulpina) de peri urticanți, folosită în industria textilă, în medicină și ca aliment. ♢ ~-moartă plantă erbacee asemănătoare cu urzica, dar cu peri neurticanți și cu flori albe sau roșii-purpurii. 2) Țesătură pentru saci, confecționată din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica