, alburnuri, s.n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț. – Din it. alburno, lat. alburnum.
n. Strat lemnos care se află între coaja de copac și inima acestuia. /<lat. alburnum, it. alburno