Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția alint definiție dex
alint
găsește rime pentru
alint
Cuvinte apropiate:
aliat
,
alin
,
alina
,
alinat
,
alini
,
alinit
,
alint
,
alinta
,
alit
,
clint
,
flint
,
lint
ALÍNT
,
alinturi
, s.n. (
Poetic
)
1.
Alintare
.
2.
(
Rar
)
Mișcare
grațioasă
,
legănare
ușoară
. ♦
Răsfăț
,
răzgâială
. – Din
alinta
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia alint
ALÍNT
s.
alintare
,
dezmierdare
,
mângâiere
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia alint
alínt
s. n., pl.
alínturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia alint
ALÍNT ~uri
n. livr
. 1)
v.
A
ALINTA
.
2)
Vorbă
sau
gest
pline
de
dragoste
;
mângâiere
. /v.
a
alinta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia alint
ALINTÁ
,
alínt
, vb. I.
1.
vb. I.
1.
Tranz. A
dezmierda
, a
mângâia
.
2.
Tranz. și refl. A (se)
răsfăța
, a (se)
răzgâia
. – Lat.
*allentare
(<
lentus
„
moale
,
flexibil
”).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia alint
ALINTÁ
vb.
1.
v.
mângâia
.
2.
a (se)
cocoli
, a (se)
răsfăța
, a (se)
răzgâia
, (
reg
.) a (se)
corconi
, a (se)
mădări
, (înv.) a (se)
lăinici
.
(Nu te mai ~
atâta
!)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia alint
alintá
vb., ind. prez. 1 sg.
alínt,
3 sg. și pl.
alíntă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia alint
A ALINTÁ alínt
tranz.
1) (
mai
ales
copii
) A
netezi
ușor
cu
palma
în
semn
de
dragoste
; a
dezmierda
; a
mângâia
. 2) A
numi
cu
cuvinte
drăgăstoase
; a
dezmierda
. 3) A
face
să se
alinte
. /<lat.
allentare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia alint
A SE ALINTÁ mă alínt
intranz.
(
mai
ales
despre
copii
) A se
comporta
prea
liber
(
simțind
o
dragoste
exagerată
din
partea
celor din
jur
). /<lat.
allentare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia alint
alintá (alintát, alintát),
vb. – A mîngîia, a
răsfăța
. Lat. *
allēntāre
, de la *
allĕnĭtāre
, care
provine
de la
lēnis
„
ușor
, blînd” (
Candrea
-
Dens
., 990); după
alții
, din lat. *
allĕntāre
, de la
lĕntus
, cu
evoluția
semantică
de la
domeniul
material
la cel
moral
, ca în
blandus
›
blînd
,
tenerus
›
tierno
etc. (Pușcariu 64; REW 257;
DAR
); cf. it. (
sard
.)
allentare
, sicil.
allentari
, abruz.
allendá
, v. fr.
alenter
, prov.
alentar
, toate cu
sensul
primitiv
. Mai
probabil
, *
allēntāre
a
fost
simțit
ca un
frecventativ
de la *
allēnāre
,
chiar
dacă
la
origine
nu
aparțineau
aceleiași
familii
(
DAR
citează
un
ex
. din Dosoftei, în care este
evidentă
această
confuzie
). – Der.
alintător
,
adj. (care
alintă
);
alintătură
,
s.f. (
alintare
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia alint
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK