, alóc, vb. I. Tranz. A prevedea într-un buget pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. – Din alocație.
vb., ind. prez. 1 sg. alóc, 3 sg. și pl. alócă
vb. – A atribui, a acorda. Format pe baza fr. allouer și lat. locare. – Der. alocație, s.f.
vb. I. tr. A prevedea, a destina (sume de bani) în vederea unui scop anumit. [P.i. aloc, 3,6 -că. / < alocație].