, alocuțiuni, s.f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: -ți-u] – Din fr. allocution, lat. allocutio, -onis.
s. f. → locuțiune
f. Scurtă cuvântare ocazională. [G.-D. alocuțiunii;Sil. -ți-u-] /<fr. allocution, lat. allocutio, ~onis
s.f. 1. Discurs ținut ostașilor de un comandant militar, rege sau împărat. 2. Cuvântare ocazională scurtă. [Var. alocuție s.f. / cf. fr. allocution, lat. allocutio].
s. f. cuvântare ocazională scurtă. (< fr. allocution, lat. allocutio)