s.f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere fizic, iar, uneori, și din punct de vedere chimic. – Din fr. allotropie.
s. f. (sil. -tro-), art. alotropía, g.-d. alotropíi, art. alotropíei
f. Proprietate a unor elemente chimice de a avea mai multe forme cu proprietăți fizice diferite. /<fr. allotropie
s.f. 1. Proprietate a unor elemente chimice de a se găsi în natură sub mai multe forme, cu proprietăți fizice și chimice diferite; alotropism. 2. Proces de atracție reciprocă între două celule de sens opus. [Gen. -iei. / < fr. allotropie, cf. gr. allos – altul, tropos – schimbare].