, altaici, -ce, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. [Pr.: -ta-ic] – Din fr. altaïque.
adj. m. (sil. -ta-ic), pl. altáici; f. sg. altáică, pl. altáice
adj. din regiunea munților Altai. o limbi če = limbi turcice, mongole și tunguse. (< fr. altaïque)