, alterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Descompus, stricat. 2. Denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Schimbat, modificat. 4. (Muz.; despre sunete sau acorduri) Ridicat sau coborât cu un semiton sau două. – V. altera.
adj. 1. acrit, acru, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 2. v. rânced. 3. acrit, brânzit, (prin Bucov.) scopt. (Lapte ~.) 4. v. poluat. 5. v. denaturat.
, alterații, s.f. Procedeu prin care se modifică, cu ajutorul unor semne convenționale, înălțimea sunetelor; p. ext. semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălțimii unui sunet; accident. – Din fr. altération.
s. f. (sil. -ți-e), art. alteráția (sil. -ți-a), g.-d. art. alteráției; pl. alteráții, art. alteráțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) v. A ALTERA și A SE ALTERA. 2) muz. Modificare a înălțimii unui sunet cu ajutorul accidenților muzicali. [G.-D. alterației] /<fr. altération
s.f. (Rar) Alterare. ♦ (Muz.) Ridicare sau coborâre a unui sunet sau a unui acord cu ajutorul unor semne convenționale; (p. ext.) Semn convențional care indică acest acord. [Gen. -iei, var. alterațiune s.f. / cf. fr. altération].
s. f. (muz.) modificare a înălțimii unui sunet cu ajutorul accidenților muzicali. (< fr. altération, lat. alteratio)