, alveolari, -e, adj. 1. Care aparține alveolelor dentare, referitor la alveole. ♢ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire.
Care ține de alveolele dentare; propriu alveolelor dentare. Nervi ~i. Consoană ~ă. [Sil. -ve-o-] /<fr. alvéolaire
adj. Referitor la alveole, cu alveole. ♢ Consoană alveolară (și s.f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. [Cf. fr. alvéolaire].
adj. referitor la alveole; cu alveole. ♢ (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinților superiori. (< fr. alvéolaire)
, alveolări, s.f. (Geol.) Formare a alveolelor eoliene.[Pr.: -ve-o-] – De la alveolă.
s. f., g.-d. art. alveolării