, amăgeli, s.f. Mijloc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; escrocherie. ♢ A umbla cu amăgeli = a umbla cu înșelăciuni; a avea obișnuința de a amăgi. [G.-D. amăgelii] – Amăgi + suf. -eală.
f. Mijloc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; escrocherie. ♢ A umbal cu ~eli a umbla cu înșelăciuni; a avea obișnuința de a amăgi. [G.-D. amăgelii] /a amăgi + suf. ~eală
, amăgeli, s.f. Mijloc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; escrocherie. ♢ A umbla cu amăgeli = a umbla cu înșelăciuni; a avea obișnuința de a amăgi. [G.-D. amăgelii] – Amăgi + suf. -eală.
f. Mijloc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; escrocherie. ♢ A umbal cu ~eli a umbla cu înșelăciuni; a avea obișnuința de a amăgi. [G.-D. amăgelii] /a amăgi + suf. ~eală