, amatori, -oare, s.m. și f., adj. 1. (Persoană) căreia îi place ceva, care are predilecție sau pasiune pentru ceva; (persoană) care este dispusă să cumpere ceva. 2. (Persoană) care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a o exercita ca profesionist; diletant. – Din fr. amateur, lat. amator.
adj., s. 1. adj., s. doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, râvnaci. (~ de petreceri.) 2. s., adj. diletant, neprofesionist. (Ciclist ~.)
m. 1) Persoană care manifestă o predilecție pentru ceva. ~ de fotbal. 2) Persoană care se ocupă cu o artă sau cu o meserie fără a fi profesionist. Pictor ~. /<fr. amateur, lat. amator
adj. – 1. Iubitor, doritor de ... – 2. Diletant. Fr. amateur. – Der. amatorism, s.n. (diletantism).
s.m. și f. 1. Cel care manifestă o plăcere deosebită, o predilecție pentru ceva. 2. Cel căruia îi place o artă, un sport, o meserie etc., de care se ocupă pentru propria sa plăcere, fără a o exercita ca profesionist. V. diletant. [Cf. fr. amateur, lat. amator].