, ambiționez, vb. I. Refl. A avea ambiție. ♦ Tranz. A stimula ambiția cuiva. ♦ Refl. A se încăpățâna. ♦ (Înv.) A râvni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ambitionner.
vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. ambiționéz, 3 sg. și pl. ambiționeáză
tranz. A face să se ambiționeze. /<fr. ambitionner
intranz. 1) A avea ambiție; a fi stăpânit de ambiție. 2) A stărui cu ambiție într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales, nesănătoasă); a se încăpățâna; a se îndărătnici. /< fr. ambitionner